Vorbeam de curand cu iubitul meu si era trist ca nu am scris despre el, despre noi...si am fost foarte multumita sa-i spun ca nu am scris pentru ca am trait si pentru ca iubesc si pentru ca sunt fericita.
Stau acum si ma gandesc la noi toti cei care scriem despre stadiile prin care trecem, care facem un fel de recensamant zilnic al trairilor si depresiilor si mai ales a angoaselor si ma intreb daca nu mai bine le-am trai pana la capat, le-am da un sens, un final. E mai usor sa le pui pe o hartie si sa astepti un raspuns mazgalit decat sa poti savura expresia fetei omului atunci cand discuti cu el, e drept, e mai comod, mai simplu si mai ieftin sufleteste si financiar.
Cred ca vreau sa stau goala in fata omului caruia vreau sa-i spun ca-l iubesc si sa fac acest lucru, sa stie exact cine ii spune lucrul ala, pe care il fluturam pe buze ca pe o bandana jerpelita de prea multe rostiri.
N-am timp sa scriu...e o minciuna, daca vrei poti face orice, trebuie sa simti nevoia de defulare ca sa o faci, sa simti nevoia sa le-o spui celorlalti pentru ca nu mai are loc in tine, sau pentru a te face sa crezi(tu, pe tine, te) ca asta simti, ca nu te inseli, ca mai se poate sa ai si trairi care sa-ti depaseasca asteptarile, inexplicabile, incomensurabile.
Traim o viata ca o picatura de ploaie, de la desaprtirea ei de cer pana la contactul final cu pamantul ar trebui sa fi trait to ce ne-am propus, ce am visat....
Hai mai bine sa traim!
2 comentarii:
:)
ne putem trai foarte bine viatza, pute m face chestii foarte mishto si putem chiar sa traim o zi cat un an...dar de ce sa nu le si punem pe hartie? sa afle si altii despre noi, nu ca sa ne laudam, ci ca sa dam idei, sa se bucure pt. noi, sa incerce sa faca si ei chestii pe care noi le facem sau le gandim. Normal ca nu e ok sa punem pe hartie scene din viatza noastra sexuala sau sa povestim ce fatza avem cand ne scremem atunci cand facem caca.
Mi-am adus aminte de o carte (jurnalul) lui Garcia Marquez "A trai pentru a'ti povesti viatza"
pup jos...au, asta nu trebuia scrisa :)))
Stii de ce nu le vreau pe hartie, pt ca atunci cand m-as intalni cu tine mi-ar fi greu sa-ti povestesc ceva la care deja ai dat un comment.
Nici eu nu stiu daca e bine sau nu, ca stateam si ma gandeam ca uit lucruri foarte amuzante care mi se intampla si daca nu le scriu se uita dar pe de alta parte tare as vrea sa le povestesc intr-o zi si sa mai pot spune ca exista inca o parte "oratorica" in oameni, pe care sa nu o reducem la cuvantul carismatic.
Vreau timp sa le fac pe toate, sa citesc, sa scriu dar mai ales sa traiesc, sa simt lucrurile pe care le fac, pe fiecare la timpul lui, sa le ofer evenimentelor timpul lor. Sa stiu ca atunci cand mananc, mananc, atunci cand ma cac, ma cac, nu ca ajung din lispa de timp sa le fac simultan :))
Trimiteți un comentariu