lacunare 6

http://www.youtube.com/v/TSCPaQHQjng?version=3&autohide=1&feature=share&autohide=1&showinfo=1&attribution_tag=XuPIlHUAtBo4gpOWDcT8Sg&autoplay=1

o puteti cumpara la...http://www.edituravremea.ro/lacunare---manual-de-supravie--uire

Lacunare - manual de supravietuire, de Conu Marius

Lacunare - manual de supravietuire este o carte dedicata vremurilor in care traim, este un semnal de alarma pentru a ne deschide ochii si a lua atitudine, a lupta pentru ceea ce simtim, gandim, credem; a lupta pentru tot ceea ce am obtinut pana in momentul de fata si a cere mai mult de la noi si de la cei din jurul nostru, incepand cu respectul.

Eu am citit-o cu mare drag si consider ca a meritat pe deplin sa-i dedic timpul si atentia mea.

Pentru cei care vor sa se convinga in privinta acestei carti, are o pagina de facebook: Lacunare
si un canal YouTube - aici s-a creat o imagine vizual-muzicala pentru carte: Lacunare - manual de supravietuire, youtube.

Volumul a aparut la Editura Vremea si poate fi achizitionat de pe site-ul editurii si la cerere autorul poate oferi autograf :d

http://edituravremea.ro/lacunare---manual-de-supravie--uire

Epistola gestului in gestare, de Conu Marius Viorel - "Gravidele tacerii"

orice tip de ranire lasa o urma, o cicatrice, o umbra...

iar daca rana se inchide

in schimb cicatricea

se extinde,

se telescopeaza,

se extinde.

Din ce in ce mai avida, inghite spatiul,

Se dezvolta din curgerea fireasca a timpului,

prin mangaierea secundei.

Umple locul dureroasei atingeri

cu spectrul fantasmei...

Un altfel de amintire

mirosind a trecute intamplari...

a uimitoare fiinte.

Suntem suma cicatricilor noastre

si amintirea lor efectiva

curgand intr-un viitor

nestiut.

Proiectul "Doisprezece"

voi lua trenul
voi parasi soarele
pentru o ploaie mai noua...

voi parasi primavara
pentru o toamna
mai blanda
si nisipul din mana
il voi arunca tuturor
corbilor...

                   de Marius Conu

IN MEMORIAM
http://www.youtube.com/watch?v=2bQAv3VvkHE
Lumina - Lucian Blaga

Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?

Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci - cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

Doisprezece , proiect Conu

Confesiunile Răului Gânditor 
sau visul unui ucigas inaintea plutonului de executie

Volum de versuri si grafica , Ed, Ex Libris Universalis , Bucuresti 2010 , 104 pg , brosat.

Care sunt ultimele ganduri , dorinte , imagini ce populeaza mintea abisala a unui ucigas? Exista oara salvare , absolvire , iertare?Ce devine o fiinta a urii si cruzimii nestavilite , in preajma propriului sfarsit ?
Remuscare, retributie , razbunare sau dispret in fata propriului sfarsit?


"Necrutator cu sine , autorul se executa intr-un spectacol de tipat plumburiu , pentru o iubita dincolo de mirare"

Nicolae Stelea



"Dacă „eul” este „subiectul”, este cel care suportă toate experienţele, trăirile, atunci moartea „eului” nu mai este o experienţă a lui; ci a celui care nu mai este acel „eu”. Iată cum cuvintele sună paradoxal, antinomic când redau tema „morţii”. Nu putem pătrunde aici prin gândirea discursivă, raţională; ca atare proza este inutilă. Este nevoie de poezie, de „confesiunile” unui „rău gânditor”, care nu este altul decât poetul, în sensul tradiţional al cuvântului. Era de regulă orb, adică nu vedea analitic, discursiv, iar ceea ce vedea nu provenea de la el, orb fiind, ci de la „muze”, adică într-un mod supra-raţional, direct, intuitiv. Rămâne să credem că şi „orbul” şi „răul gânditor” care se confesează aici, a reuşit să răzbată cu poezia „dincolo”, precum odinioară Homer, Vergiliu şi Dante, şi să culegem prin lectură măcar un strop din roua planurilor angelice percutate."

Malciu Denis


"Autorul nu acceptă cu uşurinţă tăcerea, trecerea, înghiţirea în sine a fiinţei sau pare că se împotriveşte doar de dragul păstrării unei dovezi a neputinţei omului în general, de a-şi trăi cu înţelepciune suferinţa ale cărei cauze le găseşte inexplicabile.
Din instinct, caută în poemele sale eliberarea, mărşăluind într-un cerc perfect închis, recunoaşte şi în consecinţă îşi asumă asta."


Daniela Micu